Tocană de vită după 18:00
Încerci să faci o mâncare mai de casă, și inevitabil dai de-un colț de bucătărie franceză. Tot ce-i lipsea ceaunului acestuia să fie un veritabil à la bourguignon era vin roșu în loc de apă, și o atitudine disprețuitoare față de cei care nu pot pronunța “croissant” cu accent corect.
Dar dacă nu rezonezi cu bucătăria franceză, înlocuim vinul cu bulionul, adăugăm, generos, sos de roșii și paprika, și ne apropiem de gulașul ungar cel făcător de jigăraie.
Eu am fost undeva mai pe alături de ambele bucătării și am făcut așa. Am fript bine carnea pe toate părțile. Am adăugat ceapă, țelină, usturoi, morcovi, pastă de roșii. Mi-au mai scăpat printre degete câteva picături de oțet balsamic și sos de soia, să fie. Am acoperit totul cu apă (cine mai are timp să facă bulion în aceste vremuri agitate?) și am lăsat la foc mic pentru vreo oră jumate. Apoi am pus cartofii și am mai lăsat vreo oră. Aș fi lăsat-o mai mult, dar era miezul nopții, a doua zi era luni, așa că am oprit focul și am lăsat ceaunul în treaba lui, fie ce-o fi, că eu nu mai aveam chef de nimic.
A doua zi, îmi părea rău că am folosit doar jumătate din carnea de vită pe care o cumpărasem. “Savoare” e cuvântul potrivit pentru ce aveam în ceaun.
Ce m-a învățat această escapadă culinară? Să nu te apuci de slow cooking mai târziu de orele șase seara. Că rămâi nedormit și le mai ridici aciditatea digestivă tuturor vecinilor care dorm cu geamurile deschise.
